Inscriere 2021 - Cojocaru Emilia


Nume și prenume: 
Cojocaru Emilia
Clasa: 
XII-a
Litera: 
D
Media după primul semestru: 
10
Media generală: 
10.00
Despre tine: 
Sunt o persoana prietenoasa, sociabila, amuzanta. Pot spune ca sunt genul de persoana dornica de a contribui la imbunatatirea si progresul societatii in care traim. Imi place sa particip la activitati ce-mi ofera posibilitatea sa ajut oamenii, sa lucrez in echipa si sa leg relatii interumane bazate pe prietenie, incredere, comunicare si sprijin reciproc.
Hobbiuri: 
Sunt o persoana pasionata de lectura si de sport. In timpul liber prefer plimbarile prin natura, drumetiile, plimbarile cu bicicleta si tot ceea ce are legatura cu sportul, atat practicarea lui, cat si urmaritul mai multor discipline sportive la televizor sau pe internet. Imi place sa citesc literatura politista, dar si alte tipuri de lectura, care pot contribui la dezvoltarea mea si la imbogatirea cunostiintelor.
Despre mândria de a fi elev al liceului: 
Ma bucur ca am ales sa studiez la Colegiul National ,,Dinicu Golescu". Aici am avut oportunitatea sa intalnesc persoane care au contribuit la dezvoltarea si la evolutia mea in decursul celor patru ani de liceu. Am intalnit oameni deosebiti, buni, prietenosi, dornici de cunoastere, intelegatori, cu personalitati atat de diferite, dar totusi cu aceleasi aspiratii, cum ar fi dorinta de a crea adulti responsabili, ce au la baza cunostiintele stiintifice necesare si care au o viziune ce poate schimba lumea.
Fapte și comportamente remarcabile: 
La inceputul acestui an scolar m-am alaturat unui grup de voluntariat LEO Club Leolution Campulung. In cadrul acestui grup am realizat multe proiecte atat cu importanta sociala, cat si proiecte umanitare. Am participat la o actiune de ecologizare, la ,,Centrul de zi Vladimir Ghika" am desfasurat o activitate in care ne-am manifestat creativitatea realizand picturi pe peretii cladirii si pe aleea de la intrare cu personaje din desene animate si alte lucruri care sa-i bucure pe copii, la Centrul Start pentru autism am ajutat la realizarea materialelor pe care le folosesc terapeutele in sedintele cu copiii, dar am ajutat si la desfasurarea acestor terapii. Tot pentru acest centru am organizat un cross caritabil, iar banii stransi au fost donati acestui centru. In ceea ce priveste cauza umanitara am realizat doua editii ale proiectului ,,Cutie cu magie" ,una de Craciun si una de Paste, in care am facut cadouri din donatii pentru copii ce provin din familii cu situatie financiara precara. Donatiile au fost atat de la oamenii din exterior, cat si de la membrii clubului, astfel reusind sa aducem zambetul pe buzele a 100 de copii. Un alt proiect care a avut mai multe editii si s-a bucurat de un succes fantastic este proiectul ,,Biblioteca vie" . Acest proiect a avut ca scop orientarea vocationala si a constat in invitarea mai multor persoane din domenii diverse care sa vina in sprijinul elevilor care nu s-au decis inca ce meserie sa aleaga pentru viitor. Partea culturala a fost si ea promovata prin intermediul proiectelor ,,Ziua scriitorilor" si ,,Treasure hunt". Toate acestea dar si multe altele au fost gandite si organizate de noi din dorinta fiecaruia de a se implica in societate.
Olimpiade școlare: 
Premiul I - concursul de Oratorie Francparler Mentiune - Concursul national ,,Chimia- Arta intre Stiinte" Diploma DELF - nivel B2
Competiții sportive: 
-
Manifestări literar artistice: 
-
Proiecte de cercetare: 
-
Situația materială: 
Stabila
Premiul special: 
Eminescu – între mitizare si denigrare ? La mai mult de o sută treizeci de ani de când poetul nepereche al literaturii noastre, aproape sanctificat odată cu operele sale, a trecut în neființă, mitul acestui geniu reverberează în urechile a generații întregi, ascunzând în spatele aparențelor pe Eminescu-omul. În spatele conului de umbră creat de promovarea exagerată a mitului eminescian, se află munca titanică a unui geniu poetic, care, în urma denigrării de către generațiile tinere, a încetat să mai hrănească suflete prin poemele sale și a început să creeze critici, care să-i judece viața amoroasă, starea de sănătate și acțiunile din afara sferei literare. Stilul de viață tumultos pe care îl ducea, precum și faptul că era un fumător înrăit și un petrecăreț renumit, alimentate de focul creației, îl îmbolnăvesc pe acesta în floarea vârstei. Bolnav și nefericit începe să se înfrunte încă de la vârsta de douăzeci și cinci de ani cu tulburarea psihică denumită sindrom maniac-depresiv. Doctorul Nicolae Vlad, fost director al Spitalului de Psihiatrie Botoşani a explicat că :”Bineînţeles, geniul lui Eminescu nu a provocat această afecţiune şi nici boala nu a condiţionat geniul său. Erau total independente. Probabil a ajuns în această situaţie din cauza condiţiilor de trai dintr-o anumită perioadă, a zbuciumului interior. În orice caz, creaţia îl transforma”. Tânăr carismatic, cu un spirit patriotic desăvârșit, meloman cu voce deosebită, conform eminescologului Lucia Olaru Nenati, care susține că ”multor contemporani le-a lăsat impresia că este tăcut şi gânditor. Nu se putea, însă, abţine când era vorba de politicieni. Îi ura, mai ales pe parveniţi” . Istoricul Gheorghe Median amintește că:” Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său (“Trăiască nația”) strârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei “Trăiască naţia!”. El răspundea atunci răspicat:”Sus cu dânsa!”. De altfel era un personaj cu un umor fin. “ Din scrierile lui Aron Pumnul, Eminescu a învățat despre istoria națională. În poezii precum “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie“, “Epigonii“ , “Horia“ , “Scrisoarea III“, patriotismul se remarcă în fiecare vers, iubirea pentru patrie înnobilându-l. În “Epigonii“ , pe lângă caracterul laudativ la adresa precursorilor săi în literatură, se atrage atenția și asupra urmașilor iluștrilor autori , “harfe zdrobite“, fără credință și caracter. Poezia “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie“ este o superbă declarație de dragoste pentru pământul natal, un poem romantic pentru “tânăra mireasă, mamă cu amor“. Geniul literar și critic ale aedului au provocat rumoare încă din timpul vieții. Regina Elisabeta își notează că, după ce aceasta l-a servit personal cu ceai, privirea din ochii lui i-a dat de înțeles că era privirea “unui zeu servit de o muritoare“. “Regina unei țări s-a înălțat , spre cinstea ei, până la regele poeziei românești” . Poetul își dovedește hotărârea, demnitatea și tăria de caracter într-un episod relatat de Delavrancea în care, după ce regina își prezintă una dintre lucrări, fățiș, Eminescu îi sugerează lui Carmen Sylva să renunțe la aceasta. „Majestate! În forma actuală cred că ar fi mai bine să nu fie publicată. “ Poet neegalat nici măcar în postmodernism, își exprimă apologia pentru iubire prin capodopere lirice, precum “Atât de fragedă”, în care muză a uneia dintre cele mai frumoase poezii este Mite Kremmitz. Superba damă, asemănătoare porțelanurilor “de Saxa“, “cu ochi albaștrii , de un albastru clar azuriu, “ era cumnata lui Titu Maiorescu. Deși aceasta susține în cartea “Amintiri fugare despre Mihai Eminescu” că era îndrăgostit de ea până în pragul “turbării”, ea rămâne pentru el doar o puternică iubire neîmplinită. În urmă primei ediții de poezii, Maiorescu îl prezintă în articolul său din 1889 , ca pe un spirit shopenhauerian, un poet de geniu. Poemul “Atât de fragedă“ reliefează tumultul sufletesc al eului liric, având ca temă portretul ființei iubite, care rămâne o nălucă frumoasă în fața cruntei realități. Printre motivele literare se regăsesc și floarea albă de cireș, icoană “a pururi verginei Marii“ și coroana ce simbolizează locul pe care iubita îl ocupă în sufletul îndrăgostitului. Analogiile tipice imaginarului poetic romantic, susțin sugestiv tema iubirii. De exemplu, întrebările retorice “Unde te duci? Când o să vii? “ au rolul de a evidenția durerea si dorul iubirii neîmplinite ale eului liric. Iubita este asemănată cu puritatea absolută, cu o floare albă de cireș, cu un înger, cu o icoană. Deși supraviețuiește cu greu propriului mit, Eminescu își păstrează intactă după un secol imaginea îndrăgostitului suferind, construită în urma poemelor sale de dragoste.Un martir al iubirii sincere, Eminescu a trăit o viață de neîmpliniri sufletești. Poemele sale de dragoste stau sub semnul neîmplinirii și al incertitudinii. În poemele “Lacul“ , “ Dorința“ și “Floare albastră“ iubirea este prezentată ca un dar sacru, iar timpul se conservă în jurul celor doi iubiți, dar totul este situate sub semnul posibilului, al imaginabilului. De asemenea, se remarcă și poeziile triste, melancolice, precum“S-a dus amorul“, în care durerea eului liric este in prim-plan. Eul eminescian se detașează de suferință prin ataraxie în poemul “Luceafărul“ , un poem al regăsirii echilibrului sufletesc. Profesorul Victor Crăciun l-a numit pe Mihai Eminescu “unificatorul spiritual al tuturor românilor, imediat după unirea practică, făptuită de Alexandru Ioan Cuza în 1859 și modelată de Carol I“. Pasiunea pentru lectură, confirmă biograful Teodor V. Stefanelli, îl ținea în casă și nu pe terenul de fotbal lângă ceilalți adolescenți de vârsta lui. „Pe când noi, iștilalți, duminicile și în ceasurile slobode mergeam adeseori să batem mingea pe câmpul de exercițiu din dosul grădinii publice,[...] Eminescu prefera să stea acasă și să citească felurite cărți, care se găseau în biblioteca liceului [...] iar când ne întorceam seara el avea obiceiul de a ne povesti din cele citite”. A trăit o viață tumultoasă și a murit în uitare. A fost servit de însăși regină, însă în ultimii ani de viață, Luceafărul poeziei, bolnav la pat, a fost uitat de suflarea românească a acelor vremuri, fiind întreținut cu greu de către sora sa. A fost tratat prin injecții cu mercur de o boală care, ulterior, s-a stabilit că nu o avea : sifilis. În ziua morții a fost lovit cu o cărămidă de către un pacient al sanatoriului de boli mintale al doctorului Șuțu. Ultima dorință și ultimele cuvinte sunt un pahar de lapte, urmat de afirmația "sunt năruit". Mircea Eliade susține că " El, și numai el, ne-a ajutat să ne înțelegem bătaia inimei. (…)El este într-un anumit fel, întruparea însăși a acestui cer și a acestui pământ, cu toate frumusețile, durerile și nădejdile crescute din ele." În ciuda mitului și a denigrării, omul din spatele măștii a fost un revoluționar al cuvântului, cu o moralitate incontestabilă, un model pe care literatura noastră nu-l va putea înlocui. Mitizarea ne-a îndepărtat de cultură pe noi, epigonii, care rămânem insensibili la capodoperele eminesciene, la arta scrierii și la frumusețea unui vers încărcat de puritatea dragostei. Surse: Doctorul Vlad Nicolae, în Adevărul ,2014 ,Lacul lui Eminescu de la Ipoteşti, un fals comunist construit acum 25 de ani cu 14 muncitori. Şeful de lucrări: „Am ancorat nuferii de fundul lacului cu nailon“ ,autor Cosmin Pătrașcu Zamfirescu(https://adevarul.ro/locale/botosani/cum-inventat-comunistii-lacul-nuferi-eminescu-marturia-celui-executat-ordinul-mi-s-a-spus-nu-mai-vazut-lumea-1_5450f18a0d133766a85769be/index.html) [1] Nenati, L. O. (2014 ). Cum era, cu adevărat, Mihai Eminescu. Secretele geniului: sindromul bipolar, mania, depresia şi vocea care cucerea,autor Cosmin Zamfirache. revista Historia,, ,( https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/cum-era-cu-adevarat-mihai-eminescu-secretele-geniului-sindromul-bipolar-mania-depresia-si-vocea-care-cucerea) [1]Median, G. Cum era, cu adevărat, Mihai Eminescu. Secretele geniului: sindromul bipolar, mania, depresia şi vocea care cucerea,autor Cosmin Zamfirache. revista Historia,( https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/cum-era-cu-adevarat-mihai-eminescu-secretele-geniului-sindromul-bipolar-mania-depresia-si-vocea-care-cucerea) [1]Zimmermann, S. I. (2013). Carmen Sylva. Regina poetă , Literatura în serviciul coroanei. București: Editura Allfa. [1] idem [1] Delavrancea, B. S. Scriitorii Mihai Eminescu şi Regina Elisabeta - o relaţie glacială celebră: „Uiţi că vorbeşti cu regina României?“, „Da, dar nu cu regina poeziei!“,revista Historia, (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/scriitorii-mihai-eminescu-si-regina-elisabeta-o-relatie-glaciala-celebra-uiti-ca-vorbesti-cu-regina-romaniei-da-dar-nu-cu-regina-poeziei) [1] Petrașcu, N. (1972). Icoane de lumină. editura Minerva. [1] Kremmitz, M. (2014). Amintiri fugare despre M. Eminescu, editie bilingva . Iași: Editura Muzeelor Literare. [1] Herzog, L. (2013). Hegel's Thought in Europe: Currents, Crosscurrents and Undercurrents ,p. 50 . editura Palgrave Macmillan.   [1] Eminescu, M. Atât de fragedă. wikisource. [1] Victor Crăciun, Eminescu regăsit, ed. SEMNE, 1998 [1] Stefanelli, T. V. Bucovina lui Eminescu, autor Mihai Maxim. revista Historia. (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/bucovina-lui-eminescu) [1] Eliade, M. (2000). Cuvânt Înainte la Mihai Eminescu – Poesii – “ediție de pribegie” îngrijită de Mircea Eliade. Criterion Publishing.