Nume și prenume:
Necula Lois
Clasa:
X-a
Litera:
B
Media după primul semestru:
9.94
Media generală:
9.97
Despre tine:
Ma numesc Lois Necula, am 16 ani, sunt eleva a Colegiului National "Dinicu Golescu" si-mi place sa zambesc. De ceva vreme observ la cei din jurul meu calitatile, si nu defectele, pentru ca de-a lungul timpului am realizat ca si eu sunt o persoana cu multe imperfectiuni si de aceea trebuie sa-i accept si pe ceilalti. Sunt destul de atenta la detalii, si totodata uit neimaginabil de repede daca cineva mi-a gresit cu ceva. Si asta nu se datoreaza memoriei mele scurte :) ci faptului ca si eu, la randul meu, am fost iertata de Salvatorul meu, care mi-a oferit multe calitati care sa ma ajute sa trec usor peste anumite momentele. Sunt extrovertita si uneori ma bucur de acest lucru, alteori.... dar sunt multumita asa cum m-a lasat Dumnezeu! Imi doresc foarte mult sa progresez, chiar daca uneori e dificil sa ies din zona mea de comfort... Experimentez cat mai mute lucruri in viata care stiu ca m-ar ajuta cu ceva, dar imi este mai greu pana pornesc pe acel drum. Am renuntat in a mai judeca pe oameni pentru felul in care actioneaza in diferite situatii deoarece nu stiu ce i-a determinat sa faca un lucrul respectiv. Fiecare din noi ducem un bagaj incarcat cu diferite experiente, placute sau mai putin placute... Mai intai vreau sa aflu cum gandeste, chiar daca acest lucru necesita timp, dupa care vreau sa ajut cu un sfat.
Hobbiuri:
Imi place sa vizitez muzee si obiective din antichitate. Imi place sa explorez Campulungul pe jos, pentru ca am observat ca nu stiu o multime de lucruri din orasul meu natal! Cartile ma linistesc foarte mult si imi ofera un refugiu calduros din care nu mai vreau sa ies odata ce am intrat acolo. Oriunde as merge am carti la mine; PDF-urile pe telefon sau pe laptop sunt minunate atunci cand nu am apucat sa scot vreo carte din biblioteca; intr-un ghiozdan am o carte, in geanta alta, in camera alta... Chiar daca am inceput sa citesc vreo 5-6 carti deodata, sunt sigura ca le voi termina pe toate pentru ca sunt invatata ca orice incep sa duc pana la capat, chiar daca nu-mi mai place pe parcurs. Stiu ca mereu este cate ceva de invatat, atat din carti cat si din viata cotidiana. Pe langa toate acestea un alt hobbi de-al meu este ca imi place sa rad. Sunt o fire mai glumeata si nu-mi pare rau. Imi place sa scriu comentarii pe diverse teme sau subiecte, ca sa fiu pregatita de o conversatie interesanta cu cineva, pentru ca de multe ori am avut nevoie de niste explicatii, iar din cauza nedocumentarii am gresit. Totodata, imi mai place sa cant cu vocea, cantece si imnuri pe care inaintasii nostri le scriau cu multa bucurie in cele mai grozave momente, in temnite.
Despre mândria de a fi elev al liceului:
Sunt eleva inca din clasa a V-a la Colegiul National "Dinicu Golescu" si sunt foarte bucuroasa de acest fapt! Anii trec destul de repede, dar incerc sa experimentez
cat mai multe momente frumoase la liceu, atat in timpul orelor, cat si in timpul pauzelor nu numai cu colegii, ci si cu doamnele si domnii profesori. Dumnealor sunt foarte deschisi, mereu gata sa ma ajute cand nu stiu unde este India, sau cand nu stiu de ce mi-a dat intreval inchis cand, de fapt, trebuia deschis, sau sa-mi explice de ce trebuie sa citesc "Ion"... Este destul de solicitanta scoala, dar pot spune ca anul acesta am invatat mult mai multe decat m-as fi asteptat si nu regret ca mi-am mai pierdut din timpul meu liber pentru cateva activitati. Totodata, stiu ca la acest liceu au invatat multi elevi cu rezultate deosebite atat la olimpiadele nationale, cat si la cele internationale si care au urmat, in continuare, facultati de prestigiu, iar eu sunt mandra ca pot invata in bancile in care si ei au invatat.
Fapte și comportamente remarcabile:
Participare in cadrul proiectului “Ziua mondiala a curățeniei, Argeșul curat”.
Olimpiade școlare:
Inca din ciclul primar am mers la numeroase olimpiade si concursuri, unde am obtinut diferite premii.Spre deosebire de anii trecuti, anul acesta am participat la un concurs de aplicatii de telefon, recunoscut la nivel international, si, impreuna cu echipa mea, ne-am calificat in semifinala (concursul Technovation România-Adfaber). Am participat si la alte concursuri diverse, precum:
Concursul Internațional de Matematica Aplicată “Cangurul”(unde am obtinut Premiul 2);
Concursul Județean de Creație literară “Povesti de iarna”-secțiunea germana(unde am obtinut Mențiune);
Participare- Olimpiada Gazeta Matematicii(etapa locala);
Participare-Concursul “Poveștile Cangurului”;
Participare in cadrul proiectului Erasmus+;
Concurs Internațional “Mathématiques sans frontières".
Competiții sportive:
Am făcut parte din echipa de baschet a liceului, în gimnaziu.
Manifestări literar artistice:
Participare la Simpozionul Național “500 de ani de scris românesc”
Proiecte de cercetare:
-
Situația materială:
Mai am 5 frati. Tata lucreaza, iar mama este casnica
Premiul special:
Creștinismul celor mai mulți a fost o simplă formalitate, un creștinism doar pe hârtie. De aceea, când comuniștii au venit și le-au promis că fac raiul pe pământ, fără Dumnezeu, i-au crezut. Au ajuns să-L tăgăduiască pe Dumnezeu, au luptat împotriva lui Dumnezeu. Mulți preoți și predicatori ai Evangheliei, care nu și-au plecat genunchiul în fața fiarei, au fost suspectați, percheziționați, arestați, anchetați, torturați, întemnițați și unii martirizați. Biblii arse, Biblii prefăcute în hârtie igienică, biserici dărâmate, profesori și lectori au fost obligați să vorbească împotriva lui Dumnezeu. Timp de aproape 45 ani, tineretul a fost îndopat cu ideologia marxistă, cu tăgăduirea lui Dumnezeu, cu "știința lor pură" că omul nu a fost creat de Dumnezeu, ci a provenit din animale, din fiare. Să fie de mirare că s-au comportat ca fiarele? Ba încă mai rau decât fiarele, caci leu pe leu nu se sfâșie, dar românii au tras în români, în frații lor care nu erau înarmați, chiar și în șirul de copii nevinovați.
Distinsul scriitor român Ion Luca Caragiale, care a ajuns să miroasă ateismul, spunea despre educatorii atei din vremea sa: ,,Ei, adversarii credinței creștine, au învățat o religie mai omenească decât religia creștină, o religie care predică nu milă și îngăduință, nu blândețea și omenia; o religie aspră care predică omului: Ești fiară! Ghiarele tale și colții tăi sunt deșteptăciunea și șiretenia, fii perfid, crud și neîngăduitor cu semenii tăi! Nu te uita o clipă spre cer, aici jos pe pământ uită-te cu ochii în patru, ca și cum ai avea patru picioare, aici pe pământ se isprăvește totul pentru tine! Ești fiară, fii fiară! Fiarele n-au biserică, fiarele nu se închină, fiarele n-au Dumnezeu!". Nu e de mirare că au fost mai feroce decât fiarele.
Da, oamenii nu L-au crezut pe Dumnezeu, ci pe oameni. Omul s-a înălțat mai presus de Dumnezeu. Închinarea omului la om a ajuns la culme în România. Tiranul a pretins homolatria și a primit-o. El era "soare", el era "cel mai iubit fiu al poporului" și toate denumirile cele mai pompoase i se acordau lui. Și asta nu numai din partea poporului simplu, ci din partea celor cu multă pregătire, care s-au vândut pentru un castron de linte.
Filozoful Indian Ramakrinshna a spus cu mult timp în urmă: ,,Îl cauți pe Dumnezeu? Atunci caută-L într-un om. Dumnezeu Se arată în oameni mai mult decât în orice lucru. Cu adevărat, Dumnezeu este în toate lucrurile, dar El își arată puterea prin ele cateodată mai mult, uneori mai puțin. Dumnezeu întrupat în om este cea mai puternică expresie a lui Dumnezeu în carne. Omul este cea mai măreață revelație a lui Dumnezeu.“
Albert Einstein a scris: ,,Nici un om nu poate citi Evangheliile fără a avea sentimental prezenței reale a lui Iisus. Personalitatea Lui pulsează în fiecare cuvânt”. Nu știm aproape nimic cu privire la primii 30 de ani din viața Domnului Hristos; apoi, din ce a urmat, cunoaștem doar unele episode. Acestea ne pot fi deajuns. Puținul pe care îl știm este destul să ne facă să recunoaștem că El este Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul și Prietenul nostru cel mai bun. ,,Nu te aștepta să-L cunoști pe deplin înainte de a te îndrăgosti de El”-Richard Wurmbrand.
Când Iisus S-a înfățișat înaintea lui Pilat, judecătorul Lui, El a tăcut pentru că scopul Lui era să moară. Știa că apărându-se ar fi putut să scape, dar El a venit pe pământ nu doar să trăiasca, ci și să moară. A fost voia Tatălui Său și dorința Lui. În timp ce stătea spânzurat pe cruce, adversarii Lui își băteau joc de El, provocându-L să Se dea jos și să Se salveze. Având legiuni de îngeri la dispoziția Lui, miracolul a fost că El a rămas pe cruce. Când a fost plăcerea Tatălui Său, Domnul Hristos nu a ezitat să Se bucure de fericirea unei nunți. Dar nici nu S-a dat înapoi de la suferință atunci când a fost voia Tatălui. El a primit în liniște și bucuria și tristețea. "Cei care au strigat:«Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!» nu au cunoscut sfințenia răbdării în tăcere și nici rezultatul mântuitor al crucificării Domnului Iisus. Chiar prietenii Lui nu-și dădeau seama de semnificația suferinței Lui, altfel L-ar fi implorat: ,«Pentru că ești Fiul lui Dumnezeu, rămâi pe cruce!»”-Richard Wurmbrand. Însângerat, dezbrăcat, încoronat cu spini, slăbit, însetat, țintuit pe un simbol grosolan al rușinii, El, Domnul Iisus, a îndurat de bunăvoie toată pedeapsa pentru păcatele noastre, pentru păcatele mele. Și în timp ce unii și-au pierdut credința privind la crucea pe care Cel Mai Bun, Cel Mai Sfânt a murit, eu am venit la credință recunoscând că Fiul lui Dumnezeu a avut o bunătate atât de absolută încât a murit pentru păcatele mele.
Biblia ne povestește despre poporul ales al lui Dumnezeu, evreii, care timp îndelungat au fost folosiți ca sclavi în Egipt. Când Domnul Dumnezeu a vrut să-i echilibreze, a anunțat că toți întâii-născuți ai egiptenilor vor muri într-o noapte. Ca să nu aibă aceeași soartă, evreii au fost avertizați să ungă ușiorii casei cu sângele unui miel. (Exod 12:13)- “Voi vedea sângele”- Nu caracterul locuitorilor fiecărei case a fost ceea ce a determinat decizia lui Dumnezeu, ci sângele mielului.
Așa este bine în relația noastră cu Dumnezeu. Suntem mântuiți nu pentru că suntem buni, ci fiindcă Domnul Iisus Hristos Și-a vărsat sângele pentru noi. Aceasta este protecția noastră.
Odată cu mântuirea, Domnul Iisus ne dă și o pace desăvârșită. Charles Spurgeon, cunoscutul predicator englez al secolului XIX, a spus: ,,În timp ce mergeam ieri pe câmp am văzut un tufiș de spini și un animal se învârtea în jurul lui. Când m-am apropiat, am văzut că o pasăre își facea cuibul în tufiș. Stând liniștită între spini, nu s-a lăsat tulburată. Atunci m-am gândit să vă spun astăzi: «Faceți-vă cuibul între spinii lui Iisus Hristos, și nu va mai trebui să vă temeți de niciun dușman».”
Harul Domnului Iisus nu poate fi măsurat. Tot Spurgeon s-a întristat întrebându-se dacă pentru el există destul har ca să-l mântuiască din multele păcate. Apoi deodată a început să râdă. Fiind întrebat de ce, el a răspuns: ,,Am văzut un mic hering înotant în ocean și întrebându-se dacă există destulă apă pentru el”. Cine poate epuiza harul lui Dumnezeu? Păcatele noastre sunt mari, însă Mântuitorul este mai mare. Biblia conține o promisiune plină de mângâiere: ,,În orice ne osândește inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră” (1 Ioan 3:20).
De foarte multe ori trecem cu vederea lucruri foarte importante, lucruri veșnice, dar luăm în seamă tot ce-i trecător, tot ce ne poate face rău. Mass-media ne inundă cu știri grozave, iar noi, în loc să privim țintă la Căpetenia mântuirii noastre, alegem să trăim cu frică de tot ce ne înconjoară. În rândurile de mai sus am amintit câte ceva din dragostea lui Dumnezeu si din harul Său. Eu nu le pot descrie așa cum sunt ele în esența lor, dar mintea niciunui om nu le poate pricepe pe deplin.
Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?