Inscriere 2023 - Sima Radu Ionuț

Am scris trei scenarii de scurtmetraj, cu o tematica puțin mai întunecată, spre genul horror. STAȚI ÎN CASĂ DE SIMA RADU ANUL 1984 ÎNTR-UN ORĂȘEL DIN MISSOURI Cadru cu o mașina care trece pe lângă un semn pe care scrie “BUN VENIT ÎN MISSOURI! “. INT. CASA FAM. BLACK – DUPĂ-AMIAZA MARY stă în fața ușii de la intrare și o privește atent pe surioara sa mai mică, ANNIE. MARY Mama a spus foarte clar că nu ai voie să ieși din casă până nu se întoarce de la cumpărături. Și cine e șefa aici cât mama e plecată? Să aud... ANNIE (plictisită, dânduși ochii peste cap) Of... Tu ești șefa cât mama e plecată! MARY De ce sunt eu șefa cât mama e plecată? ANNIE Pentru că tu ești mai mare. MARY Și... ANNIE Și mult, mult... ANNIE face o pauză și o privește pe MARY, care dă din mână să continue. ANNIE Mult, mult mai responsabilă decât mine! MARY (în timp ce o mângâie pe cap pe sora ei) Așa vezi, foarte bine! Acum du-te în camera ta și joacă-te! Annie urcă treptele în fugă și intră în camera ei, auzindu-se zgomotul ușii care se închide în urma ei. MARY urcă și ea în camera ei, se aruncă în pat și ascultă muzică rock de pe un walkman cu volumul la maxim. Închide ochii ușor și aproape că adoarme, brusc vede o dâră de sânge ce duce spre subsol, aude niște sirene de poliție și țipete, iar în toată dezordinea din mintea ei aude o voce calmă strigând-o, zgomotele se opresc și o vede pe mama sa. MAMA Mary mă duc până la magazin, știi ce înseamnă asta, nu? MARY Da mamă, eu sunt șefa cât ești tu plecată, știu. MAMA Asta înseamnă că Annie și casa sunt în grija ta, crezi că pot să am încredere în tine că te vei descurca? MARY Mamă, am 17 ani, nu te mai comporta cu mine de parcă aș fi vre-un copil! MAMA (cu vocea tremurândă) Știu scumpa mea, știu, dar este mult mai complicat decât pare... oricum nu voi fi plecată mult, te rog să nu o lași cumva pe Annie să iasă din casă până mă întorc și nu o lăsa să intre nici la subsol, e foarte întuneric se poate lovi ușor și sigur o să se sperie de șobolanul ăla nenorocit. MARY (plictisită) Da mamă, mă descurc! MAMA Mary... vreau doar să știu că mai pot avea încredere în tine după... MAMA se freacă la încheietură și se văd niște urme de tăieturi. MARY După... ce? MAMA Nu mai contează acum. Pa scumpa mea, ma întorc cât de repede pot. INT. CASA FAM. BLACK – SEARA MARY deschide ochii și se ridică brusc de pe spate. Se uită pe geam, observând că este seară. Plouă puternic, se aude un tunet și MARY tresare. MARY Subsolul, Annie! Annie! MARY sare din pat și aleargă pe scări repede până la subsol. ANNIE stă în fața ușii cu mâna pe clanță. ANNIE întoarce repede capul și o vede pe sora ei mai mare, MARY îi smulge mâna de pe clanță și o duce înapoi în camera ea. MARY (târând-o pe ANNIE în camera ei) Annie, ce ți-am spus eu să nu faci? ANNIE Mi-ai spus să nu ies din casă. MARY Șii... ANNIE Atât! Cele două se opresc în pragul ușii de la camera lui ANNIE. MARY (nervoasă, privind-o direct în ochi pe sora ei) Annie! ANNIE Dar așa ai zis, să nu ies afară din casă! MARY Sunt sigură că ți-am spus și să nu cobori în subsol! ANNIE (revoltată) Nu, nu ai spus asta, să știi! MARY Păi îți zic acum, nu ai voie să cobori în subsol! ANNIE Dar am auzit un zgomot de acolo, voiam să văd ce e! MARY Nu știi ce e? ANNIE dă din cap nedumerită, indicând că nu știe. MARY Monstrul din subsol, evident! E acolo de când locuiau foștii proprietari aici, de aia au și plecat! ANNIE (speriată) Mary nu-mi place asta, termină! MARY Nu glumesc Annie, dar totul o să fie bine atâta timp cât nu coborâm acolo, ok? ANNIE Bine! Mary e seară, unde e mama? Chiar aș vrea să fie aici acum! MARY Chiar nu știu Annie. ANNIE Ai spus că se întoarce repede! MARY (puțin nervoasă) Fiindcă așa mi-a spus ea! Sigur se va întoarce curând, oricum e vremea de culcare. ANNIE Dar, Mary e abea ora 8! MARY Așa și? Am spus că e vremea de culcare, e vremea de culcare! MARY o așează pe ANNIE în pat și o învelește. MARY se ridică dar ANNIE o prinde repede de mână. ANNIE Poți să stai cu mine până adorm? MARY își dă ochii peste cap și se așează lângă sora ei în pat, luând-o în brațe. Cele două adorm. MARY se mișcă agitată în pat, aude în vis o voce groasă, țipete, sirenele mașinilor de poliție. MAMA (plângând) Mary... oh nu, Doamne nu! MARY se trezește brusc, se uită lângă ea și vede că ANNIE încă doarme. Se aud sunete de pași de jos. MARY sare repede din pat și coboară treptele în fugă. MARY Mamă? Mamă, tu ești? Annie te-a așteptat toată... MARY rămâne uimită când vede că nu e nimeni. Toate becurile sunt stinse. MARY verifică ușa de la intrare, e încuiată, se uită pe geam, nu e nimeni afară. Aude aceeași voce groasă parcă recitând ceva de la subsol, MARY tresare. MARY se apropie încet și lipește urechea de ușă, e liniște. Nu se mai aude nimic, MARY se liniștește, pornește spre camera mamei ei și încearcă să o sune de pe fixul de acolo. MARY ridică receptorul și începe să tremure. Brusc în camera e foarte frig. Duce receptorul la ureche, nu aude nimic, dar brusc începe un țiuit puternic. MARY scapă receptorul pe jos. MAMA (prin telefon, plângând) MARY... ANNIE... scumpele mele! MARY Mamă? Mamă tu ești? Se aude același țiuit puternic și se lasă liniștea. MARY se apleacă după receptor cu mâna tremurândă și observă că telefonul nu e băgat în priză. Țipă puternic și își acoperă repede gura, realizând că ANNIE încă doarme. MARY fuge repede în camera surorii sale. Încearcă să aprindă becul, dar nu merge. Fuge repede spre patul lui ANNIE și aruncă plapuma pe jos, dar ANNIE nu este acolo. MARY se sperie și pornește spre camera ei. Încearcă și acolo să aprindă becul, dar nu reușește. Caută prin sertarele de lângă pat și găsește o gramadă de pastile. MARY face ochii mari și ia cutia de pastile în mână. MARY (speriată și confuză) Ce e asta? Nu... nu văd ce scrie, e prea întuneric. MARY aruncă cutia de pastile și continuă căutarea prin sertare. Găsește mai multe cutii de pastile, iar într-un final gasește în ultmul sertar o lanternă, pe care o ia foarte repede. Încep să se audă de afară sirenele mașinilor de poliție și luminile afundă toată camera în roșu și albastru. MARY se uită pe geam agitată și nu vede nici o mașină. MARY se grabește spre ușă și în momentul în care aceasta vrea să iasă din cameră ușa i se trântește in față. MARY scapă lanterna din mână și cade pe jos. VOCE GROASĂ Nu e aici! MARY închide ochii încet și leșină. INT. CASA FAM. BLACK – O ORĂ MAI TÂRZIU Se aude un țipăt puternic de fetiță. MARY deschide ochii și se ridică brusc, căutând agitată lanterna pe jos. O găsește și fuge să verifice din nou camera surorii sale. Deschide ușa trântind-o cu putere de perete. Întrerupătorul tot nu merge, așa că aprinde lanterna. Camera e goală. MARY aude pași de jos, tresare și iese încet din cameră. Ușa se închide în urma ei. MARY țipă puternic și scurt, privind speriată în spate, stinge lanterna. Își acoperă repede gura, știind că de data asta cu siguranță nu este mama ei jos. Merge încet spre camera mamei ei, deschide ușa și se duce repede să bage telefonul în priză. MARY (sunând la poliție) Haide, haide, haide! Te rog, mergi... Nu se aude nimic. MARY (șoptit) La naiba! Siguranța! MARY iese din cameră și coboară treptele încet. Vede că ușa de la subsol e deschisă și face ochii mari. Se duce în bucătărie de unde ia un cuțit. Scoate cuțitul din sertar îl ia în mâna dreaptă și brusc o apucă o durere teribilă în gât. Scapă lanterna și cuțitul pe jos, cade în genunchi și se ține cu ambele mâini de gât. Aude același țipăt de fetiță care răsună din ce în ce mai puternic în urechi, plânsete. Se ridică slăbită de pe podea, ia lanterna și cuțitul și pornește spre subsol. Ajunge la intrare, privește în întunericul de jos și aprinde lanterna luminându-și calea. Coboară încet treptele. MARY ANNIE? ANNIE ești acolo? Ai pățit ceva? Oricine e acolo, dați-i drumul surorii mele, poliția e deja pe drum! ANNIE MARY, MARY sunt aici jos! Mi-e frică! Nu văd nimic! MARY auzind-o pe sora ei, o ia la fugă pe scări. Ajunge jos și nu poate vedea nimic. Se aude cum ușa de la întrarea în subsol se închide. MARY tresare și se întoarce cu lanterna spre ușă. Nu e nimic, începe să meargă prin subsol căutând-o pe sora ei. MARY Annie vorbește! Ca să-mi pot da seama unde ești! Annie! ANNIE Mary... cred că nu suntem singure! MARY Annie... ANNIE Cred că monstrul... e aici cu noi! MARY Liniștește-te Annie, nu o să se întâmple nimic, aproape am ajuns! MARY îndreaptă lanterna spre o pătură veche și prăfuită, care tremură. MARY se apropie încet, aude pași în spatele ei și rămâne nemișcată, se întoarcere repede, nu e nimic acolo. Își continuă drumul și dă pătura la o parte. ANNIE sare și o ia pe MARY în brațe, dând-o pe jos. ANNIE Mary, cât mă bucur că ești tu! MARY Annie ce cauți aici jos? ANNIE Am... am auzit-o pe mama! MARY Pe mama? ANNIE Mă striga de aici, plângea! Și nu e aici! ANNIE începe să plângă în brațele surorii sale. MARY observă ceva ciudat la încheieturile lui ANNIE, ridicând-o de jos și îndreptând lanterna spre mâinile ei. MARY Ce ai pățit? De unde sunt urmele alea? ANNIE Nu... nu știu, dar doare, doare foarte tare! MARY Mai devreme, ai spus că nu suntem singure aici, de ce? ANNIE Am auzit pași, se mișcau lucrurile pe aici, nu le puteam vedea din cauza întunericului, dar le auzeam, scaune, cutii, se trânteau pe jos, se deschideau sertarele. Și am auzit o voce groasă care îmi spunea să plec de aici! MARY Și eu am auzit vocea aia, mai devreme, în camera mamei! Monstrul... MARY se uită la cuțit, vede acum sânge pe lama. Aruncă speriată cuțitul din mână și vede cum palmele ei sunt pline de sânge și ele. Țipă puternic. Se apucă brusc cu ambele mâini de gât și cade pe podea, urlând de durere. ANNIE se duce spreriată spre ea și o ia în brațe. ANNIE (sperită) Mary, Mary! Ce se întâmplă, ce ai pățit? Mi-e frică! Mami, unde ești!? Se aud sirenele mașinilor, pași agitați prin încăpere, voci plângând și țipând. Camera este acoperită în roșu și albastru. MAMA (plângând) Scumpele mele... Sunt aici. Sunt chiar aici... Luminile se aprind brusc, fetele dispar și se vede MAMA lor plângând pe jos lângă două pături albe ce acoperă două cadavre. POLIȚISTUL Au sărit siguranțele, ploaia asta... Doamnă Back îmi pare foarte rău dar trebuie să plecați, nu puteți rămâne aici până nu terminăm de verificat toată încăperea. MAMA Dacă aș fi fost aici... E vina mea, e numai vina mea! Doi polițiști vin si o conduc pe DNA. BLACK la etaj. POLIȚISTUL Doamnă Black, nu este vina dumneavoastră, o să vin sus imediat, of Dumnezeule! Ce poate fi mai rău pe lumea asta? POLIȚISTUL dă păturile la o parte de pe cele două cadavre. MARY tresare și se ridică, dintr-o dată POLIȚISTUL dispare și în încăpere sunt doar ea și sora ei. MARY o privește pe ANNIE care plânge ghemuită într-un colț. MARY începe și ea să plângă și se duce la sora ei, luând-o în brațe. MARY Îmi pare atât de rău Annie! Eu nu... nu eu... ANNIE ridică privirea spre sora ei, o privește parcă speriată și fuge în celălalt colț al camerei, ghemuindu-se pe jos. ANNIE (plângând) Mi-ai zis să jucam un joc... MARY Annie... ANNIE Că știi ce ține monstrul la distanță! MARY Annie, ajunge! ANNIE Mâinile mele, doare Mary, doare! MARY începe să plângă. Se aude vocea POLIȚISTULUI de la etaj. POLIȚISTUL Doamnă Black, puteți să ne spuneți mai multe despre condiția fiicei dumneavoastră, Mary, nu? MAMA (plângând) Mary, da! 17 ani... POLIȚISTUL Și... Annie! MAMA 7... doar 7 ani! O doamne, de ce? De ce? Scuzați-mă domnule ofițer... POLIȚISTUL Doamnă, nu aveți nici un motiv pentru care să vă scuzați, când sunteți dumneavoastră gata putem vorbi? MAMA își șterge lacrimile, trage aer puternic în piept, închide ochii și expiră. MAMA Mintea ai, domnule ofițer... după moartea tatălui ei, Mary doar a cedat... MARY plânge ghemuită cu capul între picioare, ANNIE se uită la ea își șterge lacrimile și merge să o ia în brațe. ÎN CE CRED DE SIMA RADU DUPĂ O IDEE INSPIRATĂ DIN ORA DE RELIGIE ANUL 1734 ÎNTR-UN SAT DIN ROMÂNIA EXT. CIMITIR – SEARA GROPARUL încearcă să acopere cât poate el de bine o groapă, tușește incontrolabil cu țigara în gură și scuipă pe mormântul la care tocmai lucra, iar dintr-odată se aude un ciocănit din pământul de la dreapta lui, unde este tot un mormânt. Ignoră sunetul și își vede de treabă, dar ciocănitul continuă, de data asta mai tare, iar GROPARUL și speriat, dar și puțin iritat se decide să sape acolo ca să își dea seama ce se aude. Sapă până la un moment dat când bagă lopata în pământ și se aude un sunet de parcă s-ar fi lovit de ceva solid. INT. BISERICĂ – DIMINEAȚA GROPARUL trântește cu putere ușa de la intrarea în biserică și întrerupe slujba. Se lasă liniștea în toată biserica. GROPARUL (energic) Părinte, suntem salvați! PĂRINTELE (nervos) Ce spui acolo omule, ai înebunit de-a binelea? Cum poți să trântești cu atâta nepăsare poarta casei Domnului? GROPARUL (plin de speranță) Domnul... Domnul! Domnul m-a vindecat părinte! PĂRINTELE Omul lui Dumnezeu, nu mai vorbi în dodii și spune odata ce vrei să spui! GROPARUL Mai bine veniți afară ca să vedeți cu ochii voștri. EXT. CIMITIR – DIMINEAȚA Toți merg grăbiți în urma GROPARULUI, acesta merge cel mai repede. Se oprește toată lumea în fața gropii săpate de GROPAR seara trecută. GROPARUL (arătând cu degetul spre ce se află în groapă) Privește părinte! PĂRINTELE se apleacă încet pentru a vedea ce se află în groapă și vede cum începe să ia formă încet de la picioare în sus cadavrul lui barbat destul de tânăr, într-un cosciug cu capacul deschis. PĂRINTELE (șocat și nervos) Ești chiar nebun dacă ne-ai întrerupt slujba și ne-ai chemat pe toți aici și... ai speriat acești oameni doar ca să ne arați un cadavru dintr-un cimitir! Lumea începe sa discute speriată și confuză în spatele PĂRINTELUI. GROPARUL Încă nu v-am arătat tot! Așteptați! GROPARUL se apleacă în groapă, ia cu greu capacul cosciugului sprijinit de peretele acestuia și îl pune pe pământ. PĂRINTELE rămâne șocat atunci cand vede datele de pe capac și se uită pe piatra de mormânt ca să fie sigur, dar nu poate totuși să-i citească nici datele nici numele din cauza unor crăpături. PĂRINTELE (șoptit) 1590-1634, imposibil... PĂRINTELE începe încet să zâmbeasca, până zâmbește așa de mult încât este aproape deranjant. PĂRINTELE (izbucnind în fericire) Ne-a ascultat rugile! Ne are în pază! Ne-a trimis un sfânt! Un sfânt! Ce va veghea asupra satului și ne va scăpa de tristețurile cele rele și de chinurile cele groaznice și ne va salva! Gropare! Toată lumea începe să chiuie de fericire după spusele PĂRINTELUI. GROPARUL (fericit) Da părinte! PĂRINTELE Ia cel mai voinic băiat pe care îl vezi printre noi și cărați acest sfânt sicriu în biserică! GROPARUL Imediat părinte, imediat! GROPARUL atinge un barbat din mulțime pe umăr și coboară amândoi în groapă ca să urce cosciugul. EXT. DRUM DE SAT – AMIAZĂ Două capre albe în frunte cu un țap negru urcă drumul și trec pe lângă o femeie tânăra care merge grăbită pe drum în jos. INT. BISERICĂ – AMIAZĂ Se deschide ușa bisericii și apare femeia tânără. Trece printre toți oamenii ca să ajungă la corpul sfântului care era pus pe o masă în dreapta altarului și la care făcea lumea coadă ca să pupe moaștele protectorului lor. FEMEIE BĂTRÂNĂ Fată Mărie de ce ne dai la o parte, vrei să ajungi la sfânt înaintea noastră? MARIA Lasă-mă bre în pace că n-am eu treabă cu slujba și sfinții voștri, da’ am venit să vad și eu de ce se minunează toată lumea aiurea din cauză unui așa zis sfânt și m-am convins că sunteți niște proști dacă voi credeți că prăpăditu’ ăsta de gropar din satu’ nostru a găsit el așa din întâmplare un sfânt! De la cât a fumat mă mir că nu i-au uitat plămânii cum să respire încă! GROPARUL Copilă ia ascultă bine, de mine poți să zici ce vrei da’ să nu mai iei în râs numele sfântului nostru! Și să știi copilo că sunt vindecat, datorită puterii lui miraculoase, nu datorită tratamentelor tale pe care mă tot pui să le iau în zadar! MARIA Așa deci, putere miraculoasă, dacă e așa de puternic ce-ar fi să ajung acasă și să găsesc acolo un munte de bani, atunci te-aș crede gropare! Și să uitați cu toții tot binele pe care vi l-am făcut de când am venit în satu’ ăsta, căci acum nu mai aveți nevoie de mine, doar aveți un sfânt care să vă vindece de orice boală! PĂRINTELE Cred că n-ai înțeles când ți-a fost spus să nu mai iei în râs numele sfântului, minunile lui nu vor fi folosite pe dorințe așa superficiale ca ale tare și în nici un caz nu își va irosi puterea pe o persoană necredincioasă și fără frică de Dumnezeu ca tine fetițo! MARIA Necredincioasă ca mine… da’ te-ai gândit, părinte, că poate puțina credință pe care o am eu în Dumnezeu, nu în alte chipuri cioplite cum vă faceți voi, este mai puternică decât multa ta credință cu totul și cu totul falsă? Ia spune mata, dacă fata ta te-ar vedea ce bețiv ai ajuns ar fi mândră de tine? Căci văd că Domnul nu te-a scăpat nici de moartea ei și nici de prostia ta! PĂRINTELE Ajunge fetițo, ieși afară! Nu vei păta lăcașul Domnului cu aceste cuvinte ale tale spurcate și pline de neadevăr! MARIA (dezamăgită) De un om din satul ăsta nu trebuia să ascultați și acela se întâmplă să fie părintele, omul care n-a făcut nimic pentru satul ăsta, dar a făcut pentru el destule și voi l-ați ajutat, mâncare, bani, de pomană, pai uitați de unde și bea, de la voi, în schimbul ”speranței” sau ”credinței” pe care vi le oferă. Dar vă voi întreba, cândva, ”s-a meritat?”. PĂRINTELE (plesnind-o pe MARIA peste față) Ajunge ți-am zis! MARIA se uită cu dispreț la PĂRINTE, iese din biserică printre toți oamenii șocați care îi fac cale spre ieșire și închide ușa în urma ei. FEMEIE 1 ȘI BĂRBAT 1 (se aud în fundal) N-are cum să înțeleagă admirația noastră pentru părintele, este o străină până la urmă! PĂRINTELE Nu ascultați cele spuse de acea coplică care încă nu și-a găsit calea spre credință, căci vă va întuneca mințile și vouă, bucurați-vă de prezența protectorului nostru! Așa că mergeți! Mergeți la el și rugați-vă, căci vă va ajuta! EXT. DRUM DE SAT – APUS MARIA merge pe drum spre casa ei. MARIA (șoptit, supărată) Oamenii din satul ăsta sunt orbiți de toate vorbele preotului ăsta care și-a pierdut credința în Dumnezeu cu mult înainte să o aibă. Dacă nu mai aveau speranță le-a dat-o ”sfântul” ăsta acum, dar în ce cred ei, în preot, sfânt sau în Dumnezeu? Oare Domnul ne-a dat o călăuză pentru a ne scoate din acest întuneric al necredinței sau este o ispită diavolească ce va afunda satul ăsta mai mult în groapa fără fund a neputinței? ”Să nu faci chip cioplit…” Ajunge în dreptul ușii și o deschide. INT. CASA MARIEI DE LA MARGINEA SATULUI – APUS MARIA intră în casă și închide ușa în urma ei, face câțiva pași prin casă, se duce în camera ei și se pune în pat, când se așeajă mai comod vede sub icoana de pe peretele din fața ei doi saci mari. Se dă jos din pat și se duce repede să vadă ce se află în sacii aceia. Desface încet unul și rămâne șocată când vede că era plin de bani. Aude un zgomot din dreapta, întoarce capul, se vede cum începe să apară frica pe fața ei și țipă puternic. EXT. BISERICĂ – SEARA Doi bărbați destul de tineri cu măști din lemn și lână, cu chip de drac pe față stateau lângă geamul lateral al bisericii de pe partea dreaptă. MUREȘANU Hai Dragonire du-te și vezi unde e căruța că stau eu să văd dacă se termină slujba! DRAGOMIR Hai că mă duc! DRAGOMIR se duce în spatele bisericii și găsește căruța PĂRINTELUI plină de mâncare și de bani. În momentul apogeului bucuriei lui se aude din spate un sunet. DRAGOMIR se întoarce încet și îl vede pe GROPAR, care s-a speriat când a văzut acel chip demonic și și-a scăpat lopata din mână și țigara din gură, dar apoi își aduce aminte de protectorul lui ce nu îl va lăsa la greu și prinde curaj. GROPARUL Nu de atinge de mine diavole! Sunt om cu credință și sunt protejat de sfântul nostu cel scump! Nu mă poți vraji cu ispitele tale! GROPARUL începe să tușească și se panichează. Atunci se vede pe chipul lui cum realizează că nu este vindecat și se sperie teribil, dar nu apucă să țipe pentru că DRAGOMIR scoate de la brâu un pumnal cu care îi taie gâtul GROPARULUI. DRAGOMIR se pătează de sânge și GROPARUL pică la pământ. DRAGOMIR ia calul din grajdul din spatele bisericii, îl pune la căruță și se duce la MUREȘANU. Când ajunge cu căruța în spatele lui MUREȘANU, calul nechează puternic. MUREȘANU se urcă repede în căruță și pleacă din curtea bisericii cât de repede pot. INT. BISERICĂ – SEARA PĂRINTELE vede pe geam acel chip demonic al măștii de la geam privindu-i din întunericul nopții în momentul în care calul nechează. Acesta rămâne șocat, întrerupe slujba și se duce repede printre toți oamenii din biserică să încuie ușa. Oamenii văd și ei ce este la geam și încep să strige speriați. EXT. DRUM DE SAT – SEARA Căruța merge pe drum în sus cu viteză. Își dau amândoi măștile jos și le aruncă pe drum. MUREȘANU se uită ce e în spatele lor și se bucură. MUREȘANU Asta da treabă Dragomire, cu atâția bani și mâncare ajungem până la Sibiu sigur! Plus ce mai aveam de la casele oamenilor, Dragomire, suntem bogați! DRAGOMIR Minte multă, câștig mare Mureșane, cum puteam să ratăm în satu’ ăsta, nu vezi că e plin de proști? MUREȘANU se uită pe hainele lui DRAGOMIR și vede sângele de pe ele. MUREȘANU (apucându-l de bluză, nervos) Ce-ai mai făcut iar! Care era vorba parcă? Zi-o mă, idiotule! DRAGOMIR (rușinat) Să nu mai omor pe nimenea, asta… asta era vorba. MUREȘANU Și tu ce-ai făcut mă, ce-ai făcut?! Parcă nu mai știi că data trecută când ai omorât pe cineva, l-au facut ăștia sfânt, idiotule care ești! DRAGOMIR Da’ p-ăla nu l-am omorât, l-am îngropat de viu! Da’ e păcat că n-am tăiat și data de pe capac! DRAGOMIR începe să râdă și MUREȘANU îl plesnește peste ceafă. MUREȘANU Hai, te-am iertat de data asta, că oricum plecăm din satu’ ăsta și nu ne mai prinde nimeni urma, bem și noi ceva ca oamenii în seara asta, căci prietene, nu vom uita ce am făcut azi prea curând. Uite, trebuie să-i luăm pe Niculescu și pe Irimia din casa aia din deal! MUREȘANU îi arataă cu degetul lui DRAGOMIR în dreptul cărei case să oprească când ajung. INT. CASA MARIEI DE lA MARGINEA SATULUI – SEARA MARIA este legată de mâini și de picioare pe jos, într-un colț al camerei. Un individ se uita atent la ea, iar un altul îi cotrobăie printre lucruri. NICULESCU (ridicând un bilețel în mână) Am găsit! Așa… așa… aha! Maria… Maria Trndafirescu, doctoriță! IRIMIA (râzând) Imposibil! O femeie medic, este imposibil! IRIMIA se lasă pe genunchi, se apropie de MARIA și o apucă de obraz. IRIMIA Ia spune tu, cum de ești, ei bine, doctoriță! Hă! MARIA Am studiat medicina alături de tatăl meu care era doctor și fiindcă nu m-ar fi lăsat niciodată să profesez din cauza acestor vremuri tulburi, am plecat de acasă și am decis să îmi găsesc un loc unde pot să fac ce știu eu mai bine, să tratez oamenii bolnavi, dar văd ca nici aici nu mai e nevoie de mine! NICULESCU Irimia, uite, asta era o scrisoare pentru tatăl ei, ce frumos! Ce-ar fi s-o citim? Ăhă, ăhă, să incepem! ” Dragă tată, să știi că în ciuda a tot ceea ce am spus ultima dată când ne-am văzut… vreau să știi că te iubesc și îmi pare rău, pentru tot, dar această lume nebună într-o continuă schimbare nu mă va lăsa să fac ceea ce iubesc, ceea ce tu m-ai învățat, să ajut oamenii, așa că am plecat, din păcate fără să-mi iau rămas bun, dar am găsit un sat destul de ascuns de ochii lumii rele, plin de oameni care par a avea nevoie de puține dintre cunoștințele mele, așa că voi sta aici ceva vreme, dar am vrut să îți trimit această scrisoare ca să îți spun că sunt bine și nu în ultimul rând să îți spun măcar așa la revedere! Cu drag Maria, a ta mică doctoriță! IRIMIA Frumoasă poveste Niculescule, dar cred că este suficent, fata noastră aici de față pare că e pe cale să plângă. Și nu vrem asta! IRIMIA îi șterge o lacrimă de pe obraz MARIEI și se ridică în picioare. IRIMIA (râzând) Domnișoară cred că ce i-ar fi trebuit satului ăsta era nu vraci nu un medic, s-ar fi potrivit mult mai bine cu toată nebunia de aici! Se aude cum ușa de la intrare este trântită de perete și dau buzna în camera MUREȘANU și DRAGOMIR. IRIMIA Hai Niculescule, du sacii ăia în căruță, repede! NICULESCU Imediat! NICULESCU ia un sac pe umărul drept și unul pe cel stâng și merge clătinat și greoi cu ei, râzând, până la căruță. IRIMIA vede că DRAGOMIR este pătat de sânge și se enervează. IRIMIA Bă prostu… MUREȘANU Gata Irimia, că i-am zis și eu destul, nu-ți mai răci gura de pomană. Da’ fata asta cine-i? Parcă toată lumea din sat trebuia să fie la slujbă! IRIMIA Uite că n-a fost toată lumea la slujbă din câte vezi, da’ ce mai contează, e ultima casă și oricum nu ne poate face nimic, uite-te la ea, e legată din cap până-n picioare! DRAGOMIR Da’ ce facem cu ea? IRIMIA Dă-mi pulmanul tău DRAGOMIRE! DRAGOMIR îi dă pumnanul lui IRIMIA care se așează din nou pe genunchi în fața MARIEI. MARIA Știi, când eram eu mică, în povești binele învingea mereu răul! IRIMIA (zâmbitor) Draga mea, dar cine a spus vreodată că noi suntem răul? Suntem haiduci, haiducii nu apar în povești, apar în legende! Se aude un sunet de tăietură, iar ochii MARIEI se măresc. INT. BISERICĂ – SEARA PĂRINTELE încearcă să liniștească lumea din biserică PĂRINTELE Dragii mei, nici un diavol nu va pune piciorul în biserica mea… în… în biserica noastră, biserica Domnului adică! Căci sfântul nostru ne va proteja și Dumnezeu la fel! FEMEIE BĂTRÂNĂ 2 Părinte, apără-ne tu de cel rău, apără-ne! Unii încep să repete dupa babă, iar restul se duc să sărute moaștele sfântului pentru a fi protejați de diavolul de afara. Dar, dintr-odată se aude un ciocănit puternic la ușă, urmat de un moment de liniște totală, destrămat de același ciocănit doar că mult mai puternic, atât de puternic cât să clatine ușa. PĂRINTELE (strigăt, speriat cu vocea tremurândă) Pleacă diavole! Nu ne vei păcăli cu vicleșugurile tale căci în casa Domnului tu nu vei pune piciorul! Pleacă! Și nu-ți mai pierde timpul, căci noi credem numai și numai în puterea divină din ceruri, nu vom fi slăbiți de frică! Se lasă liniștea. Toată lumea începe să șoptească, iar PĂRINTELE zâmbește victorios și îngâmfat, dar se aude ciocănitul iar, urmat de o liniște totală. Se aude o voce de fată. FETIȚA Tati? PĂRINTELE face ochii mari și tresare. PĂRINTELE Ana… Ana tatii, tu ești acolo? FETIȚA Tati, lasă-mă să intru te rog! E frig aici și… și mi-e frică! Se mișcă ceva printre copaci! Te rog tati… PĂRINTELE Diavolul! Ana, stai liniștită draga mea, te… te iau eu de acolo, nu o să pățești nimic! Lumea vorbește speriată și îi spun PĂRINTELUI ba să deschidă să lase fata să vină, ba să nu cumva să lase diavolul să intre. PĂRINTELE ignoră ce spune toată lumea și se grăbește să descuie ușa. FETIȚA (țipă speriată) Tati, haide grăbește-te! Vine… vine spre mine! Îl aud! Se aud pași ca de urs din spatele ușii și se apropie din ce în ce mai mult. PĂRINTELE (încercând să descuie ușa cât poate el de repede) Nu! Nu, nu îl voi lăsa, gata gata deschid acum! PĂRINTELE a deschis ușa și din acel zâmbet pe care îl avea atunci când a auzit vocea fiicei lui acum apare o față plină de groază. Dintr-odată i se albește părul și i se înroșesc ochii, căzând pe jos. EXT. BISERICĂ - SEARA Se aud pași, iar MARIA intră în cadru alergând, cu hainele rupte și cu părul dezordonat, trece pe lângă măștile aruncate de MUREȘANU și DRAGOMIR, se sperie, tresare puțin și ajunge în fața bisericii. MARIA Am fost jefuiți! Ni s-a furat toată mâncare și toți banii! Auziți!? Lăsați măcar acum slujba! Nici măcar acum, în aceste momente nu mă ascultați! MARIA vede că ușa bisericii este larg deschisă și se decide să meargă înauntru. Observă această liniște anormală și pășește încet și precaut în biserică. I se măresc ochii când vede că toată lumea e moartă, cu părul alb și cu ochii roșii. Merge printre ei cu picioarele tremurânde și aproape izbugnind în lacrimi. Ajunge în dreptul sfântului și cade în genunchi. MARIA (șoptit) Am vrut doar să ajut… S-a… S-a meritat? BARMANUL DE SIMA RADU ECRAN NEGRU - DOUĂ SUNETE DE ÎMPUȘCĂTURI EXT. BAR – SEARA Luminile neoanelor cu numele barului (CRISTAL) de la intrare pâlpâie încet. Se aude sunetul de clopoțel de la ușă, ceea ce înseamnă că cineva a intrat în bar. INT. BAR – SEARA Un BĂRBAT îmbrăcat la costum, însoțit de o FEMEIE în rochie roșie intră în bar, râzând și legănându-se unul de celălalt, ușa se închide în urma lor. BARMANUL (dând cu mopul) Bună seara, vă pot servi cu ceva? BĂRBATUL (gălăgios, entuziast) Nici nu știi ce serată nebună am avut, dragă prietene! Uitați aici ce... ce piesă de colecție am înșfăcat! FEMEIEA chicotește și se joacă cu degetele în părul BĂRBATULUI. BARMANUL le zâmbește din politețe, se duce la bar și le indică cu mâna două locuri pe care se pot așeza. Aceștia se așează în tocmai cum le arată BARMANUL, pe locurile de pe mijloc, FEMEIA la sânga, iar BĂRBATUL la dreapta. BARMANUL Știți, aveți mare noroc în această seara, deoarece noi, aici la Cristal, avem o mică surpriză pentru ultimii clienți ai zilei... de aceea v-aș recomanda, poate, specialitatea casei, vinul nostru, pe care desigur îl veți savura din paharele noastre speciale de cristal! Cei doi îndrăgostiți se uită unul la altul vesei. BĂRBATUL (uitându-se în continuare în ochii FEMEII și ridicând două degete în aer) Două să fie, prietene! BARMANUL Imediat domnul meu, mă duc să iau vinul din spate, știți, este atât de vechi, în cât nu îl pot lăsa chiar la vederea tuturor, totuși este destul de valoros! BĂRBATUL Înțeleg perfect dragă prietene, într-o lume atât de nebună nici nu mai poți deosebi îngerul de drac! BARMANUL N-o puteam spune mai bine, domnule! BARMANUL pleacă în spate și FEMEIEA începe să scotocească grăbită prin poșetuța sa ce se asortează cu rochia. Scoate un pistol. BĂRBATUL pune mâna peste pistol, ca un semn să îl lase jos. BĂRBATUL (șoptit) Scumpo, ce zici să bem și noi din vinul acela mai întâi, după e timp și pentru distracție! FEMEIA (posomorâtă) Of! Cum spui tu! BARMANUL se întoarce cu o tavă pe care se află sticla de vin și două pahare. Le așează cu grijă pe bar în fața celor doi. BARMANUL (desfăcând sticla și turnând vinul în pahare) Ceea ce urmează să experimentați este cea mai pură degustare de vin din viața voastră, deoarece adevărata calitate a băuturii poate fi simțită doar într-un pahar de cristal! Așa că savurați, dar mai întâi mirosiți puțin acest parfum unic! BARMANUL le pune în față paharele. BĂRBATUL îl ia pe cel din fața lui în mână și începe să îl clatine lent, observând cu câtă finețe se mișcă vinul în pahar, îl duce în dreptul nasului și rămâne uimit de mirosul extraordinar al băuturii. Închide ochii și gustă puțin, plimbându-l puțin prin gură înainte să înghită. BĂRBATUL (deschizând ochii dintr-odată) Este extraordinar! N-am gustat ceva mai bun în viața mea prietene! Această...această aromă, din ce... din ce este? Și această culoare, este atât de roșu că aș putea jura că e... BARMANUL Sânge! Toată lumea spune la fel domnule, dar mă tem că nu vă pot spune chiar acum din ce este, la urma urmei, este specialitatea noastră, nu-i așa? BĂRBATUL (aplecându-se peste bar și șoptindu-i BARMANULUI) Haide! Nu voi spune la nimeni, doar suntem prieteni! BĂRBATUL își ia cu o mână încet pistolul pe care îl ține în pantaloni la spate. BARMANUL Chiar nu pot spune domnule! FEMEIA ia și ea paharul în mână, și dă acea gură de vin pe gât fără să respire. Sparge paharul de bar și se taie în palmă. Se ridică în picioare și îndreaptă pistolul spre BARMAN. FEMEIA Mâinile sus, este un jaf! Exact ca în filme, vezi dragule? BĂRBATUL se uită în continuare la BARMAN zâmbind. BĂRBATUL Bravo scumpo, ăsta da spectacol! Mâinile FEMEII încep să tremure și scapă pistolul, pe fața ei începe să se observe panica, i se măresc ochii, îi tremură picioarele și pielea i se face din ce în ce mai palidă. Bărbatul îndreaptă capul repede spre ea șocat. FEMEIA Nu... nu mă pot mișca, ce se întâmplă? BĂRBATUL Scumpo? Ce ai? BARMANUL (calm) Câtă risipă! Atâta sânge... vărsat în zadar! BĂRBATUL îndreaptă repede pistolul spre BARMAN, dar rămâne cu ochii pe FEMEIE. BĂRBATUL (nervos) Prietene, spune repede ce era în vinul ăla, că îți zbor creierii, m-ai înțeles?! FEMEIA cade pe podea și se zbate incontrolabil. BARMANUL (calm) În vinul ei, ca și în al tău a fost exact ceea ce ai crede domnul meu! BĂRBATUL Sânge! Dar și ce dacă era sânge, sângele nu poate să facă asta! BARMANUL Oh! A spart și paharul meu de cristal! Cât de nepoliticoși ați fost în această seară! FEMEIA se zbate, țipă o singură dată foarte tare și rămâne nemișcată pe jos cu ochii deschiși. BĂRBATUL se duce repede la ea, dar ține pistolul îndreptat spre BARMAN. Îi verifică pulsul FEMEII și observă că este moartă. Îi sărută mâna plină de sânge și începe să plângă. BARMANUL Sângele nu face asta spuneați parcă, ei bine aveți o oarecare dreptate, asta depinzând desigur de sânge! Al tău poate că nu, nici al ei, nici a oricărui om de pe stradă, dar al meu... Cum se zice, ești ceea ce mănânci, în cazul ei moartă, în cazul meu, viu! Înțelegeți acum? BĂRBATUL își adună puterile și se ridică în picioare, este nervos, își șterge lacrimile și ține strâns pistolul în mână, îndreptat în continuare spre BARMAN, de data aceasta îl privește fix în ochi. BARMANUL Știți, acest mic joculeț pe care ați avut marele noroc să-l jucați, este distracția de care am eu parte de ficare dată când intră cineva pe acea ușă, domnule! Un om intră în bar, îi spun că este ultimul client al zilei, are pregătită o surpiză, ”mare noroc”! Poate degusta vinul nostru, specialitatea casei, îl va savura până la ultima picătură, și se va întâmpla exact ce i s-a întâmplat frumoasei dumneavoastră prietene. Dar urăsc când cineva îl bea pe tot din prima, uite ce se întâmplă, sânge irosit, pahare sparte, cioburi, cineva are de făcut curat după! BĂRBATUL Cum de ai scăpat cu asta până acum? BARMAUL Nimeni nu are suficientă putere rămasă pentru a mai ajunge la ieșire. De asemenea, țin deschis doar noaptea și întunericul are secretele lui! Sunt doar un barman până la urmă, nu pot face atâta rău! BĂRBATUL Deci... voi muri? BARMANUL Voi l-ați băut pe al meu, iau eu îl voi bea pe al vostru! Pare a fi un schimb corect, ce zici ”prietene”? BARMANUL își arată colții, iar BĂRBATUL se sprerie și se dă câțiva pași mai în spate. BARMANUL Sângele omului mort nu se mai mișcă prin vene precum al viilor, este înghețat! Prin venele tale va începe să curgă sânge de-al meu, nici măcar nu mai contează că n-ai baut tot, niciodată n-a contat asta, dar oamenii tind să termine ce au început, mai ales în ceea ce privește alcoolul! Tu ești un caz mai special, ai venit să mă jefuiești, ai venit pentru ceva mai mult decât pentru un simplu pahar de vin! BĂRBATUL Deci vorba aceea chiar e adevărată, ”mi-a înghețat sângele în vene”... BARMANUL (râzând) Puțin umor nu strică niciodată, presupun! Ai auzit de Lacrima lui Ovidiu, una dintre cele mai bune lucrări ale mele, da... păcat totuși că nimeni nu păstrează rețeta originală. Apropo, pe prietena ta, cum o chema? BĂRBATUL (cu lacrimi în ochi) S.. Sara! BARMANUL Ce nume frumos... Sara! Te-ai gândit să mă împuști până acum? BĂRBATUL Da, dar... nu pot, ceva nu mă lasă! BARMANUL Deci nu mai ai mult timp... repede spune-mi cum te numești, vreau să țin minte numele omului care a încercat să mă jefuiască! Mâinile BĂRBATULUI încep să tremure, pune ambele mâini pe pistol și încearcă să tragă. Își adună toată puterea și reușește să apese pe trăgaci, două gloanțe zboară spre BARMAN. Se aude zgomot de sticlă spartă și nici urmă de BARMAN. BĂRBATUL îl caută panicat cu privirea. Se aude o voce din spate. BARMANUL ”Prietene”, chiar o să îmi aduc aminte de tine, păcat totuși că nu ai vrut să-mi spui cum te numești. Oh, mereu uit asta, surpriza era că băutura era gratuită! ECRAN NEGRU - SUNET DE ȚIPĂT BARMANUL este în camera din spatele barului și scrie cu markerul pe o sticlă de vin ”PRIETENUL”, lasă markerul jos și pune sticla pe un raft lângă alta, pe care scrie ”SARA”. Iese din cameră, închide ușa în urma lui și ia mopul în mână. În timp ce spală pe jos, se aude clopoțelul, BARMANUL ridică privirea spre ușa de la intrare și zâmbește. BAMANUL Vă pot ajuta cu ceva?